Două linii de maimuțe antice au trăit una lângă cealaltă în Europa, indică fosilele descoperite într-o groapă de argilă bavareză. Este pentru prima dată când specii diferite de maimuțe, cu un tip de corp și dietă distinctivă, au fost găsite coexistând în afara Africii, spun cercetătorii.
Site-ul Hammerschmiede din Germania a oferit anterior fosile de 11,6 milioane de ani ale specimenului Danuvius guggenmosi. Clasificată drept o maimuță mare extinctă, a câștigat faimă ca fiind posibil cel mai vechi biped cunoscut, a raportat atunci Madelaine Böhme de la Universitatea Eberhard Karls din Tübingen, Germania.
Acum, Böhme și colegii săi raportează trei fosile găsite în stratul de sediment al lui Danuvius. Acestea provin de la o nouă maimuță mare, numită Buronius manfredschmidi. Un molar superior parțial și o rotulă găsite una lângă cealaltă probabil reprezintă un individ tânăr, imatur sexual, spune Böhme. Un premolar inferior parțial aparținea unui adult, raportează echipa pe 7 iunie în PLOS One.
Pe baza dimensiunii și formei acestor fosile, cercetătorii suspectează că Buronius cântărea în jur de 10 kilograme, ceea ce îl face cea mai mică maimuță mare cunoscută.
Puținele fosile sunt suficiente pentru a începe să contureze stilul de viață al lui Buronius, susține echipa. Un strat subțire de smalț dentar ar fi fost potrivit pentru o dietă de alimente moi. Mai multe trăsături ale rotulei relativ scurte și groase permiteau cățăratul. Acest lucru sugerează că Buronius mânca frunze din copaci și fructe dulci vara și toamna.
Danuvius, care creștea până la aproximativ de două ori dimensiunea lui Buronius, avea dinți cu smalț gros care puteau gestiona alimente dure, cum ar fi moluște, nuci, rădăcini, tulpini și carne de animale mici.
Dacă grupul lui Böhme are dreptate, Hammerschmiede reprezintă primul loc în afara Africii care a găzduit două specii de maimuțe mari din Miocen în același timp. Perioada Miocenului s-a extins de la aproximativ 23 de milioane până la 5 milioane de ani în urmă. Maimuțele mari din Miocen aparțin unei familii evolutive care include cimpanzeii moderni, gorilele, urangutanii și oamenii.
Evidența că Danuvius și Buronius supraviețuiau cu resurse diferite în același loc „arată că ecosistemele din Miocenul Europei au permis, poate chiar au forțat, evoluția unor linii diverse de maimuțe”, spune Böhme.
Dar un total de doar trei fosile de Buronius lasă loc pentru incertitudine cu privire la statutul evolutiv al creaturii antice — sau dacă este o specie separată.
De exemplu, unele trăsături ale celor doi dinți parțiali — în special molarul superior mai complet – seamănă cu cele găsite pe dinții fosili de la o ramură a unui grup de maimuțe eurasiatice numite pliopitecoide, spune paleo-antropologul Clément Zanolli de la Universitatea din Bordeaux, Franța. Pliopitecoidele nu au descendenți vii.
Studiile de imagistică ale structurii interne a dinților vor clarifica locul lui Buronius în galeria maimuțelor europene antice, suspectează Zanolli.
