Intrând pe site-ul Muzeului de Artă din Timișoara, am aflat că instituția a scos la concurs câteva posturi. Printre acestea se numără și unul de conservator debutant – cu atribuții de gestionar. Parcurgând bibliografia pentru concurs, am constatat că, pentru a ocupa postul de conservator debutant – cu atribuții de gestionar, candidații sunt puși să învețe „legea numărul 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, actualizată”.
Pentru ce ar mai fi nevoie ca un candidat de secol XXI, într-o țară în care socialismul a fost abolit după o revoltă sângeroasă, să mai învețe astfel de legi pentru un post într-un muzeu din România? Ce se dorește prin asta? Educarea generației tinere într-un nou spirit socialist? Sau poate că postul este deja ocupat de vreun gerontocrat care, pensionar fiind, va fi admis la muzeu pe acest post doar pentru a-și mai rotunji veniturile, că are o pensie socialistă de doi lei și nu mai face față situației? În acest caz, „concursul” ar fi doar unul de formă, așa, ca să dea bine prin sistem.
În muzee, cei care sunt trimiși să decidă o fac la comanda unor nostalgici ai socialismului, fost în România până în 1989 și atunci nu e de mirare că salariile din aceste instituții sunt de doi bani. Păi, bine, bine, dacă s-a făcut o grevă pentru o salarizare decentă, oare această salarizare nu implică și lepădarea de legile trecutului socialist al României?
În plus, am observat că acei candidați cărora li s-a admis dosarul pentru concurs, în loc să fie trecuți cu nume și prenume, sunt înscriși cu un cod de cifre, iar asta nu este ceva nou la astfel de concursuri la Muzeul de Artă. Cui folosesc ascunzișurile de acest fel, dacă respectivul concurs este unul corect, fără aranjamente?
