Cartoful este cultivat pentru tuberculii săi, care pot fi consumați fierți, prăjiți, copți sau într-o gamă variată de preparate culinare. Tot din tuberculii de cartofi se prepară fulgii de cartofi, chipsurile și cartofii dezhidratați. Aceștia din urmă se transformă în făină, folosindu-se pentru prepararea pâinii cu cartofi.
Valoarea alimentară este deosebit de ridicată, în funcție de soi, de gradul de maturare, conținând: amidon 16 – 25%, proteină brută 2%, glucide simple 0,8 -1,2%, celuloză 0,4%, săruri minerale 0,4 -1,9% și complexul de vitamine A, B și C. De menționat că vitamina C nu se degradează după preparare (fierbere), putând fi folosită integral de către organism. Valoarea calorică a cartofului timpuriu este destul de ridicată, de 60–85 kgcal / 100 g produs proaspăt. Cartoful este originar din America de Sud, respectiv: Peru, Columbia și Ecuador.
A fost adus în Europa de către spanioli și s-a răspândit mai întâi în Spania și Anglia, extins apoi în toate țările continentului precum și pe alte continente, iar în țara noastră a fost introdus la începutul secolului al XIX –lea.
Această specie (cartoful) este considerată a doua pâine a omului. Pe lângă culturile extratimpurii și timpurii în câmp, în ultimii ani tehnologia de cultură a cartofului s-a extins în spații protejate (solarii). În cazul culturilor timpurii în solarii există pericolul înghețurilor târzii, care pot afecta cultura din punct de vedere al timpurietății și al productivității. Pregătirea solarului se realizează încă din toamnă, odată cu defrișarea culturii anterioare și administrarea îngrășămintelor organice (gunoi de grajd) și încorporarea acestora printr-o arătura de bază. Înainte de plantare, materialul biologic (tuberculi) sunt supuși unor operațiuni de sortare, calibrare și încolțire.
Înființarea culturii în solarii se realizează la finele lunii ianuarie sau începutul lunii februarie după ce s-a realizat o mobilizare a solului de 25 cm. Plantarea se face în rânduri echidistante la 70 cm între rânduri și 20 -25 cm între tuberculi pe rând.
Odată cu plantarea se realizează și o fertilizare de tip „starter” cu îngrășăminte organice (mraniță sau gunoi de pasăre brichetat) pentru o mai bună înrădăcinare și o creștere vegetativă. Imediat după plantarea tuberculilor se va face bilonarea și instalarea sistemului de udare prin picurare pe vârful bilonului.
Înainte de răsărirea culturii se pot realiza tuneluri joase din material plastic în perechi de 2 rânduri care se acoperă cu folie microporoasă de tip „agril”, pentru a preveni eventualele înghețuri târzii de primăvară ce pot afecta plantele.
Ca lucrări de îngrijire, se realizează mai multe udări pe parcursul perioadei de vegetație, o aerisire corespunzătoare a solarului atunci când temperaturile sunt ridicate, precum și fertilizări faziale cu îngrășăminte care se aplică foliar.
Datorită înființării culturii foarte devreme, atacul de boli și de dăunători este destul de redus, totuși realizându-se un tratament fitosanitar cu insecto-fungicide.
Recoltarea se realizează în a doua jumătate a lunii aprilie, iar valorificarea se realizează la prețuri destul de convenabile pentru producători, ținând cont de timpurietatea culturii.
autor: Marius Viorel BALINT
