Istoria lumii e plină de surprize. Este mai neconvențională decât, probabil, ne-am fi putut imagina vreodată. Dincolo de teoriile general valabile, dincolo de informațiile aproape unanim acceptate, care, de altfel, se învață și la școală, există multe elemente care, puse cumva cap la cap – deși acest lucru e extraordinar de greu – duc spre o altă față a istoriei lumii. Miturile civilizațiilor care s-au perindat pe acest Pământ abundă de giganți. De uriași sau urieși, așa cum erau ei pomeniți în vorbirea populară veche. Miturile antice și chiar cele preantice, poveștile, basmele, obiceiurile, cu toate sunt presărate de aceste ființe gigantice față de statura umană, care au constituit, de multe ori, elemente cheie în istoria umanității.
De când cu internetul, uriașii nu mai sunt, aparent, un mister. Popularul Youtube abundă de filmulețe sau fotografii cu schelete umane gigantice, dezgropate, zice-se, din situri arheologice. Trăiască Photoshop-ul, ați spune, popularul program de prelucrare a fotografiilor sau, mai nou, AI, care deja ne ajută(?) să nu mai facem diferența între real și virtual. Există asemenea performanțe la acest nivel, încât, fără o expertiză de specialitate, nici măcar nu îți poți da seama dacă acele poze sau video-uri șocante sunt reale sau contrafăcute, fake-uri, cum zice englezul. Ce te faci, însă, când un fost miner de la Roșia Montană dă publicității o fotografie din 1976, care înfățișează scheletul unui om înalt de zece metri! Poza face ravagii pe Facebook și în general în mediile online. Ea e însoțită de o poveste din acei ani, cu securiști, KGB-iști, falși arheologi, care au camuflat povestea, băgând minerii în sperieți, și au dus scheletul la Moscova. Fostul șef de echipă de atunci, un anume Ion Moiș, care a povestit avatarurile sale cu Securitatea pentru a păstra tăcerea, afirmă că fotografia i-a fost înmânată chiar de un securist, care ulterior a dispărut. E adevărat, în 1976 nu exista Photoshop. Nu exista nici internetul, în accepțiunea de acum. Desigur, poza putea fi falsificată ulterior, înainte de apariția ei în mediul online. Interesant e însă că în 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămășitele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5.500 de ani la Roșia Montană, a făcut o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Membrii echipei au găsit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieșit că era vorba de o piatră compozită formată din 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condițiile științei actuale.
Aceasta și scheletul de dac sau, mai degrabă de hiperboreean, despre care se credea că erau uriași prin comparație cu omul actual, aprinde imaginația și, dacă cercetătorii serioși n-ar considera astfel de informații ca fiind făcături, s-ar putea redeschide un nou ”dosar” în istoria foarte îndepărtată a umanității. Doar cercetarea și interpretarea atentă a miturilor poate releva faptul că tema uriașilor este una prezentă în mai toate culturile lumii. Există similitudini cel puțin curioase între relatările din izvoarele rămase, ce provin din zone și perioade dintre cele mai diferite. Iar dacă acea fotografie, care face furori pe internet, nu e trucată, atunci am putea, poate, să lăsăm la o parte autosuficiența și să acceptăm că poate lumea nu a fost întotdeauna așa cum o cunoaștem sau cum credem că o cunoaștem.
