Două sate din Munții Metaliferi desființate de regimul Ceaușescu ar putea reveni la viață după ce în ultimele decenii aici au trăit doar câțiva oameni. În satele pustii cu case vechi, timpul pare că s-a oprit în loc.Satul Bunești din Hunedoara nu mai este locuit permanent de peste două decenii, însă pășunile care înconjoară casele vechi sunt folosite de ciobani.Așezarea se întinde în Munții Metaliferi, pe dealuri înconjurate de păduri, într-un ținut cu un relief spectaculos.
„Prin 1994, a plecat ultimul locuitor din sat. Casele vechi, unele de peste un secol, au rămas așa cum erau în anii în care au fost locuite permanent. Aproape toate gospodăriile au sistem de supraveghere video, pentru a fi ferite de hoți, iar oameni se găsesc mai tot timpul prin zonă, fie cu animalele, fie pe dealuri sau la pădure. Terenurile au fost cumpărate și sunt folosite la pășunat, iar casele sunt conservate. Unele vor fi transformate într-un sat de vacanță”, spune un localnic.
Biserica veche din sat, ridicată în jurul anului 1872, ajunsese în anii ’90 în pragul prăbușirii, însă a fost restaurată de noii proprietari ai terenurilor agricole și de pășunat din satul Bunești.La vreo zece kilometri distanță, satul Roșia din Hunedoara, cu o înfățișare asemănătoare, a împărtășit aceeași soartă a localității Bunești.La vreo zece kilometri distanță, satul Roșia din Hunedoara, cu o înfățișare asemănătoare, a împărtășit aceeași soartă a localității Bunești.
În satul Roșia din Hunedoara, terenurile și casele vechi au fost achiționate de omul de afaceri Emil Părău, născut aici și stabilit în Valea Jiului.Emil Părău, proprietar de turme de oi, având și afaceri în turism și industria lemnului declara că și-a propus restaurarea gospodăriilor vechi, pentru a readuce la viață așezarea pe care și-o dorea transformată într-un sat turistic.
În satul Roșia din Hunedoara, drumul este mai accesibil ca în trecut, iar așezarea este și ea, la fel ca satul Bunești din Hunedoara, în grija crescătorilor de animale și a unor localnici care se asigură că nu au loc furturi și distrugeri în casele vechi.Satele Bunești și Roșia s-au numărat printre cele peste 3.000 de sate din România condamnate în anii ‘70 la dispariţie, fiind considerate de regimul Ceaușescu „neviabile” şi „iraţionale”. Dezafectarea lor a început în jurul anului 1980.
Rămase fără condiții de dezvoltare, numeroase sate de munte din România – cele mai vizate de planurile regimului comunist, s-au stins cu trecerea timpului, în timp ce locuitorii lor au migrat treptat spre orașe ori spre comunele în care au găsit condiții mai bune de trai.
