Francis Poulenc și Felix Mendelssohn-Bartholdy, în concertul de la Filarmonica „Banatul”

Concertul simfonic de vineri 29 martie, ultimul la care Filarmonica „Banatul” vă invită în luna martie, cuprinde Concertul pentru două piane şi orchestră în re minor de Francis Poulenc şi Simfonia nr.4 în la minor op.90 – „Italiana” de Felix Mendelssohn-Bartholdy.

Acest dublu concert plin de vervă a fost scris la comanda Prinţesei Edmond de Pollignac şi executat în premieră în septembrie 1932, la Veneţia. Însuşi compozitorul a interpretat una din partiturile solistice, celalaltă partitură fiind susţinută de prietenul său din copilărie, Jacques Février. A fost un mare succes. Mai târziu, în 1945, Benjamin Britten a dirijat concertul în Anglia. Au acţionat asupra compozitorului mai multe influenţe. S-a inspirat din efectele de jazz ale Concertului în sol al lui Maurice Ravel, dar mai ales din Concertul pentru două piane al lui Mozart, în mi bemol major. Spunea că s-a întors la Mozart pentru că îl consideră preferatul său în materie de compoziţie. De remarcat este faptul că deşi Poulenc făcea parte din Grupul celor şase, un grup de muzicieni francezi răzvrătiţi împotriva romantismului şi impresionismului, muzica acestui concert este tradiţională, fără inovaţii armonice sau descoperiri de avangardă.

Vom asculta acest concert în interpretarea pianiştilor Dragoş Mihăilescu şi Dinu Mihăilescu.

Tot în luna martie, ca şi concertul nostru de vineri, doar că era anul 1833 şi la Berlin, Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy, termina Simfonia a IV-a, în la major, op. 90, supradenumită „Italiana”.

Făcând un turneu în Europa, Mendelssohn a fost inspirat de strălucirea luminii, de culorile şi de întreaga atmosferă din Italia şi a hotărât să compună o simfonie. Îi scria surorii sale, Fanny, că simfonia pe care o începuse va fi cea mai fericită şi plină de bucurie compoziţie a sa. Aşa a fost. Nu este nevoie să-i descrii geneza, pentru că oricine va recunoaşte că inspiraţia e de sorginte italiană. O muzică aparent simplă, dar plină de entuziasm şi bucurie de viaţă. Despre un program declarat nu se poate vorbi în această muzică desăvârşită, de o eleganţă fără cusur, pe deplin originală. Estetica lui Mendelssohn este în general pronunţat clasicistă, dar aici se prezintă cu exuberanţă romantică în prima şi a patra parte şi visare în părţile mediane. Acest opus tipărit postum a fost interpretat pentru prima dată la Londra. Concertul va fi dirijat de maestrul David Crescenzi.