IT-ul in cofă

Săptămâna trecută în centrul Tmișoarei, pe porțiunea cuprinsă între Catedrala Mitropolitană și Operă, a avut loc un miting al Sindicatului timișorean din IT, prin care avertiza pe angajatorii din sistemul IT față de abuzurile comise față de angajați. Era o replică la sinuciderea unei colege de-a lor care lucra la corporația Atos. O altă sinucidere a avut loc acum doi ani, când un angajat de la Nokia s-a aruncat de la ultimul etaj, tot ca un semn al disperării și al stresului la care sunt supuși angajații din industrua IT.

După avântul industriei IT din ultimele două decenii, se pare că anul 2024 va însemna începutul unei crize și în această industrie. Au scăzut contractele, așadar au scăzut veniturile și, ca de obicei, va trebui redus personalul. Concedieri? Da, sigur.

În Timișoara sunt câțiva mari angajatori în domeniul IT: Continental, Atos, Nokia, Saguaro, Bosch, Witro, Hella, Intel, Microsoft, Autoliv Electronics. Toți împreună au peste 25.000 de angajați. Începând din 2003 piața muncii din Timișoara n-a mai putut să livreze personal calificat în multe domenii, printre care și IT-ul.

În aceste condiții s-au recrutat absolvenți de facultăți de profil din Moldova (Iași, în special); Oltenia (Craiova). Dar și din Brașov sau Sibiu.

Mulți s-au mutat în Timișoara,dar unii au lucrat de la distanță. Așa se face că mii de angajați de la Atos, Nokia sau Continental lucrau de acasă, de la Suceava, Botoșani, Vaslui, Târgu-Jiu, Satu Mare sau Sibiu.

A venit anul 2023, Nokia a început să-și restrângă activitatea. A făcut concendieri, dar foarte puține în România, Continental a făcut concedieri, dar puține în IT, și foarte puține în România. Atos a făcut foarte puține concedieri și foarte puține în România.

De ce toate aceste mari corporații ,,sau ferit’’ de România?

Dintr-un motiv foarte simplu: în România salariile erau mici comparativ cu cele din alte țări.

Dar Atos a înregistrat pierderi consistente în anul 2023. Peste 3 miliarde de euro. Atos este o companie franceză, care are contracte foarte mari cu corporații mari și mlocii, dar și cu entități guvernamentale din Europa sau America Latină.

Lucrând cu departamente din industria de apărare din anumite state, criza de la Atos punea în pericol anumite proiecte majore. Din acest motiv statul francez s-a oferit să cumpere un anumit procent din acțiunile Atos, pentru a o pune pe linia de plutire și a nu periclita, programele guvernamentale din industria de apărare.

Până la urmă n-a fost nevoie de intervenția statului, deoarece principalii acționari ai lui Atos au pus „mână de la mână’’ și au astupat pierderile companiei. Vă dați seama ce profituri au adunat acești acționari, de au hotărât rapid să piardă peste 3.000.000.000 de euro.

Între timp a avut loc Olimpiada de la Paris (iulie-august 2024), unde Atos, parctic, ținea în frâu majoritatea aplicațiilor și programelor informatice.

Partea de informatică a Olimpiadei, asigurată de Atos, a funcționat fără cusur. Însuși președintele Franței, Emanuel Macron, i-a felicitat pentru modul ireproșabil în care au lucrat pentru Olimpiadă.

Dar, pentru că Atos are foarte mulți angajați, trebuie să reducă toate costurile cu personalul, nemaiavând asigurate venituri.

Așa e regula în capitalism. Ai profit, mergi înainte cu toată echipa, n-ai profit reduci numărul celor care lucrează pentru tine sau închizi afacerea.

Sunt mai multe moduri de a te despărți de angajați. Iată câteva:

1. Evaluare periodică, iar cei care nu performează sunt trimiși acasă.
2. Se închide o sucursală sau filială și se acordă salarii compensatorii (trei sau șase sau depinde cum s-a convenit în contractul de muncă)
3. Se reduce o parte din personal din cadrul unei sucursale și se acordă salarii compensatorii
4. Se caută alte soluții, cât mai puțin costisitoare pentru firmă, punând la lucru avocații, pentru a găsi anumite chichițe, care să-i absolve pe angajatori de a plăti salarii compensatorii.

Această ultimă formulă a fost folosită de cei de la Atos, începând din primăvara aceasta. Profitând de faptul că sucursala șia schimbat sediul social din Timișoara, au solicitat reînnoirea contractelor de muncă la toată lumea.

În noile contarcte de muncă au dispărut clauzele cu munca de acasă , (la distanță), și acordarea de salarii compensatorii.

Cei mai mulți angajați din țară au fost chemați să lucreze în Timișoara.

Sute de familii au fost puse dintr-o dată, ca în timp de câteva săptămâni să se mute de la Botoșani, Bacău, Piatra Neamț, Iași, Craiova, Tg.-Jiu sau Drobeta Turnu-Severin la Timișoara într-o perioadă scurtă de timp și, mai ales, în perioada premergătoare deschiderii anului univeristar, când chiriile cresc, iar oferta de spații de închiriat este limitată.

Copii la grădiniță, copii la școală. Cheltuieli peste cheltuieli. Un șoc social și economic foarte puternic.

Sentimentele creștine nu încap în astfel de hotărâri. Un angajator capitalist nu le pune niciodată în balanță în talerul cu profit, ci în celălalt, pe care scrie pierderi. Pierderile financiare, de regulă, sunt însoțite și de pierderi de imagine.

În urma concedierilor se instalează stresul printre angajați. „Oare, îmi vine și mie rândul?’’.           

Chiar dacă scapă de prima tranșă de concedieri, urmează a doua, iar dacă nu se redresează frima, urmează închiderea ei.

Unde să te duci? Unde mai găseși un loc de muncă cu un salariu echivalent? Trebuie să fii foarte bun în domeniu, ca să răzbești, când IT-ul este în criză.

IT-ul este în criză. Este criză europeană, adică în toată Uniunea Europeană.

Ce-i de făcut? Cum să se salveze it-iștii care au lucrat de la distanță? Cum să se salveze it-iștii timișoreni?

La aceste întrebări e greu de răspuns. De aici un stres continuu, care apasă pe conștiința individuală a fiecăruia.

Uneori deznădejdea e așa de mare, că se ajunge la gesturi disperate, culminând cu cel extrem: sinuciderea.

Depresia a apărut la foarte mulți tineri care lucrează în IT. Dincolo de depresie se instalează însă și alte boli, cum ar fi cele cardiovasculare sau digestive.

Metodele de manipulare, coroborate cu tot felul de tehnici de evaluare, în care arbitrarul funcționează ireproșabil, au ca rezultat final instalarea depresiei, a stresului, a incertitudinii, a creării conștiintei de supus a cărui demnitate umană și profesională e călcată (dar finuț) în picioare.

Cazul Larisei Sârbu, fostă angajată la ATOS, care s-a sinucis în 13 august, este un fapt probant pentru incapacitatea managementului din mari corporații, care modifică și formează contractele de muncă, adăugând anexe care să furnizeze angajatorului, în relația cu angajatul, în disprețul total față de sindicatul din firmă.

Doru Șupeală merită felicitat pentru stăruința cu care s-a dedicat cercetării acestui caz, relevând aspecte întunecate din comportamentul managerilor de la ATOS, dar și al managementului general pentru resurse umane (HR) al lui ATOS. Merită, de asemenea, marcarea rolului nedrept pe care l-a avut ancheta Inspectoratului pentru muncă și protecție socială a județului Timiș, care a pus, cum se zice în popor, batista pe tambal, în consens cu ceilalți manageri din corporație.

Doru Șupeală, în articole, emisiuni TV sau radio, a dezvăluit abuzurile, presiunea psihologică constantă, hărțuirea angajaților cu teste nerelevante, cu autoevaluări ca să te afli în treabă.

Două cuvinte despre meeting-ul sindicatului IT-ului Timișorean: a fost prost organizat, la o oră nepotrivită, într-o zi de lucru, care, la fel, era nepotrivită. Ar fi bine să învețe din mișcările de protest ale sindicatelor din vestul Europei, din SUA sau din Japonia. Ziua de sâmbătă este aleasă, de regulă, pentru orice manifestație de protest, iar dacă sâmbăta nu place prea mult sindicaliștilor bănățeni, care nu vor să-și strice weekendul, atunci să facă o întâlnire la o oră de după-amiază, ori seara, după orele de lucru, dar pe lumină.

Cred că acest prim protest sindical trebuie continuat. Trebuie continuat pentru că nu trebuie tolerate aceste manevre infame ale managerilor de la companiile din industria IT. Verbul a răbda este un verb care nu ar trebui să se conjuge la nicio firmă de IT din Timișoara, din România și din Europa.

Vă recomand cu înaltă încredere articolele lui Doru Șupeală și tot ce s-a scris și s-a realizat în jurul acestui trist caz, emblematic pentru carierele IT-iștilor din România. PS. Doru ȘUPEALĂ vă acorda un interviu colegei noastre Sofia Crinuș în numărul următor al publicației TIM7 din 24 octombrie a.c.