După Revoluția din 1989, justiția Română, ca mai toate instituțiile statului, a fost în derivă. Corupția a pătruns în toate straturile ei. De sus în jos și de jos în sus. Că doară de aia spun românii „Peștele de la cap se împute’’.
Aproape două decenii s-a clamat despre separarea puterilor în stat și, bineînțeles, despre independența justiției. Intrarea României în NATO și UE a fost condiționată de independența justiției și, mai ales, de găsirea unor forme eficiente de combatere a corupției.
Așa s-a înființat Parchetul Național Anticorupție, care s-a transformat apoi în DNA (Departamentul Național Anticorupție).
S-a creat Consiliul Național al Magistraturii, care este responsabil de numirea magistraților.
Dar cine-i numește pe cei care sunt în Consiliul Național al Magistraturii, cine-i numește pe cei de la Curtea Constituțională, cine numește Avocatul Poporului?
Cum cine? Politicenii. Curtea Constituțională e blindată cu pesediști (Marian Enache, președintele ei este un produs iliescian, el rămânând celebru pentru Proclamația de la Podu Înalt, o replică leșinată la Proclamația de la Timișoara).
Cine-I numește, e cam clar. Dar cine-i controlează pe judecători?
O, la-la! Cum să-i controlezi?! Păi nu sunt inamovibili?
Așa că, celebrele eforturi ale lui Liviu Dragnea sau Tudorel Toader de a construi un sistem de control al inamovibililor, bineînțeles, tot politic, până la urmă a fost desființat.
Așa că, unii judecători pot să revină la moravurile lor vechi, prin care pot să dea verdicte (mai ales cei de la Curțile de Apel și Curtea Constituțională), care să stârnească ilaritatea și care ar putea lesne să treacă pragul corupției.
Cam așa sunt unele verdicte ale Curții de Apel București în cazul fostei șefe a I.T. de la A.N.V. (adică vama națională), care a primit cadouri de 8.800 de euro, o formă clară de mită, pe care instanța le-a socotit o „formă de respect’’ având „caracter de curtoazie’’.
Toți acei judecători, care au dat acest verdict, sunt inamovibili. Anchetată a fost și fosta șefă a Autorității Electorale Permanente, care a primit „cadou’’, un bolid de lux (Land Rover), în valoare de 15.000 euro.
Tot ea a mai primit „cadouri’’ ceasuri de lux marca Hublot și a pretins un milion de euro (ăsta da cadou) de la Irina Socol, șefa firmei Siveco. Drumul banilor ar fi fost așa de ascuns, datorită imposibilității găsirii urmelor din circuitul bancar din Cipru.
Toți doctorii, care au primit mită, ar trebui să se revolte și să ceară rejudecarea cazurilor. Dar dacă dau de judecători inamovibili, care ar putea primi ceva „cadouri’’.
Sigur, nu-i cazul judecătorilor de la Curtea Constituțională, care au declarat-o zilele trecute pe Diana Șoșoacă inaptă pentru cursa prezidențială.
Acestei țațe a politicii românești, o rusofilă declarată, care face de rușine obrazul României în Parlamentul European, i s-a respins dosarul de candidatură la președenția României acum, dar nu i-a fost respins la alegerile europarlamentare. Nu era tot atât de vinovată în primăvară, ca și în toamnă pentru declarațiile făcute în 2021, 2022, 2023, 2024?!
Dar Curtea Constituțională s-a gândit să facă și ea un „cadou’’. Cuiva, care are nevoie de el în campania prezidențială. Ghici cui?
Aceștia ar fi niște judecători-jucători, după expresia folosită de Băsescu, care s-a autointitulat președinte-jucător.
Judecători-jucători, adică jucători politici, ar fi o nouă articulație pentru „democrația originală’’, visată de Ion Iliescu.
