De mai bine de două săptămâni premierul Marcel Ciolacu a susținut tot mai nervos legea cu privire la limitarea plăților cash. Și, trebuie să o spun de la bun început, Ciolacu are dreptate. Plățile în cash trebuie limitate fiindcă economia românească încă este una în care evaziunea fiscală e la ea acasă. Evident, nu fac această afrmație ca specialist, ci, așa cum bine știți și dv., pe baza unor constatări empirice, de fiece zi: și în Timișoara sunt mult prea multe locuri în care ești obligat să plătești cu ban gheață fiindcă respectivii comercianți nu au POS-uri, adică dispozitive de citit carduri bancare. Nu mai spun nimic nici despre faptul că nu peste tot primești chitanță, dar nu mi-am propus astăzi să fac pe turnătorul unor asemenea ilegalități, deși exact așa ar trebui făcut. (Iată un subiect și pentru reporterii TIM7 care ar putea face o mică plimbare prin Timișoara sau prin localitățile din județ pentru a descoperi asemenea „oaze” de ilegalitate!) Surpriză însă, acum o săptămână, guvernul s-a răzgândit și a mai renunțat la duritatea unor măsuri anunțate cu surle și tobe. De ce a făcut asta? Am citit sau am auzit prin presa națională cum că premierul a revenit la sentimente/gânduri mai bune fiindcă, deocamdată, realitatea din lumea rurală sau din localitățile mai uitate de lume e complet diferită și că, evident, nu poate oferi condiții similare celor de care se bucură locuitorii marilor orașe.
Sigur că explicația e validă și orice om cu mintea la el ar fi trebuit să știe asta înainte de a se fi anunțat măsurile propuse. Numai că, în opinia mea, motivul întreg al îmblânzirii măsurilor se află, măcar parțial, și în altă parte: în frica de forța devastatoare a fake news-urilor.
Ce înțeleg prin asta? Înțeleg că, de mai multă vreme, televiziunile populiste (România TV, cu precădere) vântură în spațiul public tot soiul de aberații conspiraționiste cu privire la dispariția banilor fizici și, prin acest lucru, la controlul total pe care Noua Ordine Mondială îl va avea asupra populației. Supravegherea câștigurilor e mult mai eficientă, dar, mai ales, statul va putea oricând bloca utilizarea banilor virtuali. Cei care vântură asemenea scenarii știu foarte bine că înfricoșarea opiniei publice este una din pârghiile cele mai efciente. O asemenea ipoteză desigur că produce panică nu numai în rândul segmentelor mai puțin lucide ale societății, ci și la nivelul cel mai instruit. Deopotrivă cu panica stârnită la auzul unor astfel de presupuse măsuri coercitive se produce însă și altceva. Mult mai important pentru diseminatorii scenariului: neîncrederea tot mai mare în democrație, în partidele politice, în stat, în ordinea de drept. Sociologii numesc acest fenomen anomie. Or, toate aceste fenomene de respingere a ordinii sociale se capitalizează undeva și servesc cuiva. Se capitalizează în zestrea partidelor populiste, acolo unde servesc războiului informațional dus de Rusia împotriva a tot ceea ce înseamnă democrație europeană.
Așadar, când vorbim despre impactul unor măsuri ce se referă la banul cetățenilor, vorbim și despre un război informațional. Un război în care actuala guvernare nu a reușit să aducă, în spațiul public, argumente eficiente, obiective. Astfel, mă mir că jurnaliștii atenți la orice derapaj mediatic, atunci când s-a vorbit despre primejdia interzicerii numerarului, nu au specificat ceva atât de evident încât nu mai este nevoie de interpretare: articolul 1.488 alin. (2) din Codul civil prevede că „plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată”. Așadar, momentan, suntem departe de ceea ce se numește, printr-un termen din limba engleză, societatea cashless, adică fără numerar. Proiectul a fost amânat și în alte țări europene unde, trebuie spus, banii electronici, adică virtuali, și-au dovedit din plin eficacitatea: au redus drastic evaziunea fiscală și au adus economii serioase la buget. Fiindcă banii se uzează, iar tipărirea lor costă mult. Nu vreau să termin aceste considerații despre cash fără încă două mici nedumeriri. Prima se referă chiar la faptul că mai toată lumea folosește cuvântul „cash” în loc de „numerar”. Parcă sună mai firesc să spui „numerar”, deși știu foarte bine că engleza ne cucerește tot mai mult. Iar a doua nedumerire este dacă s-a mai auzit ceva de fiscalizarea veniturilor, evident, cash, ale maneliștilor, guriștilor, instrumentiștilor. Mă gândesc la ei, oarecum îngriorat, fiindcă dispariția cash-ului va conduce, fatalmente, și la atrofierea unor frunți pe care peșinul se fixa, cum știți, cu neprețuit ajutor salivar.
