Europa este una dintre cele trei luni din sistemul nostru solar, alături de Enceladus și Titan, considerate în general că posedă cele trei ingrediente pentru habitabilitate: apă lichidă, energie și blocuri chimice pentru viață. Mai mult, se crede că Europa are în jur de 4,5 miliarde de ani, aproximativ ca Pământul. Cu alte cuvinte, viața a avut aproximativ aceeași perioadă de timp pentru a se dezvolta.
Ca dovadă a acestor calități promițătoare, cea mai mare navă spațială pe care NASA a dezvoltat-o vreodată pentru o misiune planetară, Europa Clipper, este programată să fie lansată în octombrie.
Dar pe măsură ce acest moment se apropie, devine neclar dacă marea acoperită de gheață a lunii poate susține viața. Activitatea geologică a fundului mării și capacitatea sa de a hrăni viața pot forma principala dificultate a problemei de habitabilitate a lunii, spune Robert Pappalardo, un planetolog care lucrează la misiunea Clipper.
Oceanul Europei este scufundat în întuneric. Se află sub un strat de gheață, estimat la cel puțin 20 de kilometri grosime, care încapsulează întreaga lună. Și apele oceanului au o adâncime între 60 și 150 de kilometri. Pentru ca organismele să persiste în oceanul Europei, se crede că ar fi necesare medii geologice similare, susținute de forțe tectonice și activitate vulcanică. „Întrebarea noastră de bază este: cât de probabil este să se întâmple asta?”
Oamenii de știință au rulat simulări, luând în considerare gravitația Europei, greutatea oceanului suprapus și presiunea apei în interiorul fundului oceanului în sine. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de magma ce trebuie să fie suficient de flotantă pentru a sparge rocile suprapuse. Apoi, sursa de magmă trebuie să fie suficient de voluminoasă pentru a alimenta constant fluxurile de rocă topită în creștere, care altfel s-ar răci și s-ar solidifica în timpul ascensiunii.
Simulările „Au mers foarte, foarte, foarte, foarte, foarte rău”, spun cercetătorii. Acestea au relevat faptul că ambele condiții sunt puțin probabile pe Europa. „Dacă acest vulcanism este necesar pentru habitabilitate, oceanul Europei este nehabitabil”, spune Austin Green.
Dar „Există o frază care prinde tot mai mult în comunitatea planetară… habitabilitate dinamică”, spune Pappalardo, precizând: „Habitabilitatea unei lumi ar putea să se schimbe în timp.”
Europa este prinsă într-un dans ritmic cu luna sa soră, Io – pentru fiecare două orbite în jurul lui Jupiter ale lui Io, Europa face una. Această rezonanță orbitală produce încălzirea prin frecare a interiorului Europei. Deși aceste impulsuri de căldură urmează un ritm regulat, intensitatea acestui ritm fluctuează în timp datorită deviației orbitei de la un cerc perfect.
„Este un ciclu de aproximativ 100 de milioane de ani”, spune Pappalardo. Acest lucru este în concordanță cu vârsta medie a suprafeței înghețate a Europei. „Putem fi într-o fază de activitate scăzută acum. Poate că activitatea a fost la apogeu acum 100 de milioane de ani.”
În ceea ce-l privește pe Clipper, nava spațială nu va rezolva dezbaterea privind activitatea de pe fundul mării de pe Europa, ci va privi dincolo de coaja de gheață. Dar Pappalardo subliniază că nava spațială va confirma dacă oceanul există în primul rând.
Și dacă Clipper găsește material din ocean pe suprafața Europei, și poate aduna suficiente mostre, poate că va putea arăta dacă apa din ocean reacționează cu rocile de pe fundul mării. Acest lucru ar putea dezvălui dacă oceanul extraterestru conține ingredientele necesare vieții.
