Fântâna Cinetică din centrul Reșiței – creație a maestrului Constantin Lucaci – este o atracție indubitabilă a municipiului, alături de Muzeul de Locomotive și alte obiective mai mici. Gândită în ultimii ani să ofere un spectacol de apă, lumini și muzică (la muzică se renunțase într-o perioadă după ce primarul Ioan Popa s-a consultat cu unii dintre intelectualii orașului, care nu erau de acord cu așa ceva) fântâna a intrat în 2022 într-un necesar proces de reparație capitală, urmând a fi gata în 12 luni. Lucru care, evident, nu s-a întâmplat.
Lunile au trecut, Fântâna Cinetică a rămas demontată iar obiectivul acoperit în continuare cu panouri ce marchează șantier în lucru. Acum, cu toate că aproape întreg municipiul este un șantier, cel al Fântânii Cinetice ce oferea Reșiței o identitate artistică și urbană remarcabilă parcă îi deranjează mai mult pe reșițeni, fiind ca o cicatrice pe obrazul curat al Centrului Civic refăcut. Sigur, obiectivul mai are un ”frate”, Hotelul Semenic, gajat, se spune, pentru malversațiuni financiare, în urma unei privatizări păguboase pentru stat.
Proiectul de refacere a fântânii, în valoare de 1,4 milioane de s-a dovedit, se pare, o pălărie prea mare pentru constructorul care a obținut lucrarea, astfel că Primăria Reșiței s-a văzut nevoită să rezilieze contractul cu firma respectivă.
Primarul Ioan Popa consideră că lucrarea se putea realiza în trei, patru luni, deși a avut termen un an, nerespectat, așa cum arătam, nici acela. În aceste condiții, lucrarea va fi licitată din nou dar numai după ce experții vor decide exact ce s-a făcut până acum. Adică, alți bani și o mai lungă perioadă în care ceea ce era odinioară mândria Reșiței rămâne în continuare un șantier în lucru.
Sculptorul Constantin Lucaci s-a născut în data de 7 iulie 1923 la Bocșa, fiind pasionat de mic de studierea universului, de modelare și de desen. A studiat la Academia Liberă de Artă Guguianu și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București și Academia de Belle Arti „Pietro Vannucci”, Perugia, Italia.
Constantin Lucaci a fost recunoscut mai mult în străinătate decât în România. Sculptorul este laureat al Premiului Herder – Premiul Nobel al Estului – decernat în anul 1984 de Universitatea din Viena, pentru întreaga operă. Recunoașterea a venit după ce sculptorul a deschis de două ori Bienala de la Veneția (1967 și 1980), fiind excepția de la regula de aur, potrivit căreia un creator de artă poate prezenta doar o dată în viață o expoziție personală la bienală. Prin lucrările sale, citând din „Banatul Montan – Ghid turistic”, de Gh. Popovici, Constantin Lucaci îl duce mai departe pe Constantin Brâncuși. Sculptorul a trecut la cele veșnice în iulie 2014, la vârsta de 91 de ani.
