Păcat de Poșta Română din Timișoara că ajuns să fie ca o corabie în derivă.
„Pe dinafară pom înflorit, pe dinăuntru lac împuțit” este proverbul românesc care se potrivește foarte bine pentru Poșta Română a Timișoarei.
Cu director foarte slab, Alin Luliuc, cu funcționari în mare parte indolenți și ineficienți, Poșta Română a Timișoarei seamănă mult, dar mult de tot, cu o moară care macină în gol. Piuă pe piuă, până la ziuă.
Asta ar fi imaginea poetică, pentru că imaginea realistă este cea a serviciilor de proastă calitate, a tărăgănării și a ineficienței economice, a suficienței și a iresponsabilității.
Poșta Română din Timișoara, adică poșta celor patru județe arondate regionalei, înseamnă pierdere continuă de vreme, precum și imposibilitatea de a asigura calitate serviciilor sau un lucru bine făcut (și la timp, bineînțeles).
Poșta Română din Timișoara este pentru o firmă un examen la care nu merită să te prezinți, pentru că nu numai că-ți irosești banii, dar pierzi și timp și nervi.
Am avut „bucuria” să constatăm aceste lucruri din luna august și până acum.
Am prezentat într-un număr trecut al publicației noastre mizeria pricinuită de Poșta Română în cazul distribuirii fluturașilor de promovare a publicației TIM7. Am folosit cuvântul distribuire, într-un mod incorect. De fapt, nedristribuirii fluturașilor. Vom cere să se returneze toți banii încasați pentru un serviciu ratat completamente.
Un episod extrem de pilduitor despre Poșta Română (recte Direcția Regională de Poștă Timișoara) este cel legat de adresa TIMMEDIA S.R..L din 5 .09 2023, adresa prin care ceream înscrierea publicației TIM7 în Catalogul Presei Române.
Adresa s-a rătăcit, apoi s-a găsit, după vreo zece zile, apoi Diana Jurcuț, șefa departamentului marketing, a zis „o voi rezolva cu celeritate”. Celeritatea în cazul Poștei Române din Timișoara înseamnă săptămâni întregi.
Nu numai că n-a rezolvat-o cu celeritate, dar ne condiționează (în fapt, un șantaj în toată regula) înscrierea în Catalogul Presei Române de semnarea unui contract pentru abonarea la TIM7, total dezavantajos pentru noi, atât prin comisionul foarte mare, 48% plus TVA, cât și prin durata contractului, practic numai două luni, noiembrie și decermbrie 2023.

O altă chestiune aberantă zisă de D. Jurcuț este următoarea: „Mi s-a spus de la București că trebuie să măriți prețul la publicație, pentru că e prea mic”.
Auziți, oameni buni, 4 lei la o publicație săptămânală de 16 pagini trebuie mărit, pentru că așa vrea Poșta Română, fără Regională de data asta. Se întâmplă această aberație în anul de grație 2023, când sunt atâtea canale de comunicare a informației, majoritatea cvasigratuite sau la un preț foarte mic (radiouri, televiziuni, site-uri, bloguri ș.a.m.d.).
Condiționarea înscrierii publicației noastre, TIM7, în Catalogul Presei Române, prin șantaj este un abuz cras și o bătaie de joc, marcă patentată de către Poștă Română. Din păcate, asta-i relitatea cruntă la Poșta Română.
