Joi, 16 mai, în a doua zi a celei de-a 77-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes, la ora 19.00, a fost proiectat filmul „Megalopolis”,de Francis Ford Coppola.
În aceeași seară, în multe ziare, apăreau primele păreri critice. Se făceau remarci amestecate și nu întotdeauna simpatice despre acest gigant al cinematografiei secolului XX. „Coppola e terminat”, „Coppola a dat chix cu un buget uriaș” (120 de milioane de dolari din buzunar! Chapeau bas! – Jos pălăria!, domnule Coppola – cum se spune în limba română), deci: limbile afurisite se aud întotdeauna mai tare.
Acestea fiind spuse, ar trebui să știm dacă aceste limbi afurisite, adică detractorii lui de acum au dreptul să spună ceea ce spun. Dacă vreodată au avut o cunoaștere aprofundată a artei cinematografice. Dacă au avut vreodată o privire care poartă în ea perspectiva unei existențe adevărate, deci a unei profunde experiențe de viață. Pentru că, în opinia mea, „Megalopolis” este un film în care autorul și-a pus toată cariera, cunoștințele, experiența, cunoașterea ființei umane, într-un cuvânt, viața lui!
Subiectul filmului este cu atât mai fascinant cu cât analizează societatea de azi și verdictul ei de descompunere. Paralela dintre căderea Imperiului Roman și cea a Americii este izbitoare.
Pentru mine, este evident că titlul filmului este o trimitere clară la celebrul film al lui Fritz Lang intitulat: „Metropolis”. Ca din întâmplare, când a apărut, în 1927, filmul lui Lang a fost huiduit. Recenziile negative au abundat, au urmat eșecuri comerciale și chiar „amputări” ale peliculei care, inițial, dura 153 de minute. Oare vrem să oferim același destin, deja, chiar înainte de lansarea sa în cinematografe, lui „Megalopolis”,de Francis Ford Coppola? Gelozia și perversitatea umană nu mă mai surprind de mult, ci „doar” continuă să mă revolte.
Fiindcă, nu mă pot abține să nu mă întreb, deloc retoric, câte filme de calitate cinematografică, câte filme de autor ale celor care se implică total în povestea pe care o propun apar astăzi? Foarte puține. 80% din ceea ce apare pe piața filmului înseamnă filme de consum, cu alte cuvinte film formatat. Cu „Megalopolis”, ne confruntăm cu un autor cinematografic extraordinar, un vizionar, un cineast care nu încetează să se reinventeze pentru a aprofunda opera sa și a prezenta publicului viziunea sa despre lume cu bucuriile și tragediile ei. Îndrăzneț, nu? A merge să-l vezi în sălile de cinema înseamnă a răsplăti o gândire liberă de toate constrângerile, care își propune să ne lumineze lumea așa cum puțini îndrăznesc să o facă astăzi. Așadar, eu cred că Francis Coppola nu este o oaie, ci un lup singuratic care își asumă acest rol. That’s it !
1927: „Metropolis” de Fritz Lang a deschis lumea cinematografiei.
2024: „Megalopolis” de Francis Ford Coppola marchează sfârșitul cinematografiei.
În opinia mea, „Megalopolis” va primi Palme d’Or la a 77-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes.
Corespondență de la trimisul nostru la Cannes
Traducerea în limba română, Nadia BLANC
