Sistemul de sănătate din România se confruntă cu numeroase provocări care, în final, afectează calitatea serviciilor medicale oferite populației. Pentru a fi abordate în totalitatea lor, aceste provocări multifațetate ar necesita o discuție cuprinzătoare ce nu își poate găsi locul în acest context.
De aceea, în acest articol, vom explora doar câteva dintre provocările-cheie cu care se confruntă sistemul de sănătate românesc și vom discuta soluțiile potențiale pentru a le depăși.
Una dintre provocările majore cu care se confruntă sistemul de sănătate românesc este reprezentată de o finanțare insuficientă, în pofida unor angajamente preelectorale direcționate afirmativ aproape constant spre educație și sănătate! Cuvinte-cheie precum “finanțarea asistenței medicale” și “constrângeri bugetare”, au fost și încă mai sunt mult prea des asociate cu această problemă. Guvernul român a alocat constant un procent relativ scăzut din PIB asistenței medicale comparativ cu alte țări membre UE, fapt ce a dus la spitale subfinanțate, echipamente medicale în destule situații învechite, întreținute deficitar și la o penurie de materiale medicale și chiar de medicații esențiale în unele situații.
De asemenea, această finanțare modestă a sistemului a generat până nu demult salarii nesatisfăcătoare pentru profesioniștii din sănătate, fapt ce a contribuit la un veritabil exod în străinătate al acestora în căutarea de oportunități mai bune și de retribuții mai atractive. Și, din păcate, nici după corectarea unei părți a problemelor salariale, această pierdere de personal medical calificat și înalt calificat nu s-a oprit! Pentru a răspunde acestei provocări, guvernul român trebuie să acorde prioritate asistenței medicale și să aloce o parte mai mare din bugetul național sectorului sănătății!
Un asemenea demers va permite între altele și spitalelor să investească în echipamente moderne conform nevoilor, să îmbunătățească infrastructura și să ofere salarii competitive profesioniștilor din domeniul sănătății, îmbunătățind în cele din urmă calitatea asistenței medicale și calitatea vieții pacienților.
Insuficienta eficiență a sistemului și o furnizare fragmentată a asistenței medicale au condus la o altă provocare majoră, reprezentată de prezența disparităților în ceea ce privește accesul la serviciile de asistență medicală, unele zone rurale, spre exemplu, având un acces limitat la asistență medicală de calitate. Practic, această disparitate a dus la un sistem pe două niveluri. Pentru a corecta această situație, guvernul trebuie să investească în extinderea infrastructurii de sănătate din zonele rurale afectate de această problemă, asigurându-se că toți cetățenii au acces egal la servicii medicale esențiale.
Acest demers poate implica construirea de noi facilități medicale, oferirea de stimulente suplimentare profesioniștilor din domeniul sănătății pentru ca aceștia să lucreze în zonele rurale și punerea în aplicare a soluțiilor de telemedicină pentru a reduce decalajul dintre serviciile de asistență medicală urbane și rurale.
În plus, sistemul de sănătate românesc se confruntă cu îmbătrânirea populației și creșterea numărului de bolnavi cronici. Astfel, pe măsură ce populația îmbătrânește, există o cerere tot mai mare de îngrijiri medicale pe termen lung și de servicii medicale specializate pentru gestionarea bolilor cronice.
Sistemul actual de sănătate duce efectiv o luptă pentru a răspunde acestor cereri, fapt ce implică perioade lungi de așteptare pentru îngrijiri specializate și o presiune crescută asupra resurselor existente. Pentru a răspunde corespunzător acestei provocări, sistemul de sănătate românesc trebuie să se concentreze pe măsurile de prevenție, pe intervenția precoce și pe gestionarea bolilor cronice.
Acest lucru poate implica implementarea unor noi campanii de sănătate publică cu scopul creșterii gradului de conștientizare cu privire la alegerile legate de stilul de viață sănătos, investirea în programe de prevenție și extinderea capacității serviciilor medicale specializate pentru a face față solicitărilor tot mai mari.
În concluzie, sistemul de sănătate românesc se confruntă cu mai multe provocări care necesită atenție și acțiune imediată! Prin abordarea unor aspecte precum finanțarea asistenței medicale, accesul inegal la serviciile de asistență medicală și gestionarea problematicii legate de îmbătrânirea populației și creșterea numărului de bolnavi cronici, guvernanții pot depune eforturi pentru îmbunătățirea calității serviciilor de asistență medicală oferite cetățenilor.
Este esențial ca decidenții să acorde prioritate sănătății populației și asistenței medicale ca drept fundamental al omului și să investească în construirea unui sistem de sănătate robust și durabil care să răspundă nevoilor tuturor cetățenilor țării. Numai prin reforme cuprinzătoare și strategice, sistemul românesc poate depăși aceste provocări și în acest fel va putea la un moment dat să ofere asistență medicală echitabilă și de înaltă calitate pentru toți cetățenii țării!
Sorry for including a link, but it helps make the discussion clearer: in the EU expat health insurance guide here https://pillintrip.com/fr/article/complete-guide-to-health-insurance-for-expats-in-the-eu-public-vs-private-systems-that-actually-work, how would coverage for high-cost medications like Humira or Eliquis differ between public vs private plans, and how do CEAM/S1 rules affect access to these drugs across borders?