Ziua de 16 iulie a fost declarată, de către Asociația Foștilor Deținuți Politic din România, „Ziua Victimelor și a Rezistenței Anticomuniste din Banat”, prima comemorare având loc în anul 1993.
Marți, 16 iulie 2024, începând cu ora 9, la Monumentul ce simbolizează Mormântul „Celor Fără de Morminte” de la Pădurea Verde, luptătorii anticomuniști din Banat au fost comemorați, evenimentul fiind organizat de Asociația Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Timiș. Din cauza condițiilor caniculare, la eveniment au participat un număr restrâns de invitați, pe platoul de la Pădurea Verde având loc o ceremonie religioasă, parastas, oficiată de preotul Gabriel Marineasa, apoi au fost depuse coroane.
Printre cei prezenți la comemorarea din acest an a fost doamna Cornelia Fetea, vicepreședinte al Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, filiala Timișoara, fiind reprezentată de doamna Cornelia Fiat, vicepreședinte al deportaților.
Monumentul a fost ridicat din inițiativa Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Timiș, cu sprijinul financiar al primăriei municipiului Timișoara și al Consiliului Local al Municipiului Timișoara, pe platoul de la Pădurea Verde, acolo unde, în anii de început ai regimului totalitar din România, au fost uciși mișelește luptătorii anticomuniști, cei care au voit păstrarea unității statale a României, credinței și conștiinței de neam.
Platoul de la Pădurea Verde, locul în care străjuiește astăzi impunătorul Monument care veghează povățuitor generațiile viitoare pentru cunoașterea unor vremuri în care istoria s-a dorit a fi alungată din școli și din inimile oamenilor, este un loc Sacru al ființei statale a României, un loc în care, ticălosul regim bolșevic a ucis, mai întâi, la 16 iulie 1949, un prim lot (Spiru Blănaru, Petru Domăşneanu, Romulus Mariţescu zis „Fert”, Petru Puşchiţă zis „Mutaşcu”, Ion Tănase) de luptători anticomuniști din Munții Banatului.
Așa cum am scris mai sus, Monumentul aparține orașului Timișoara, însă, din nefericire, nu arată deloc în cele mai bune condiții. În partea din față a Monumentului a crescut multă iarbă, iar de sus până jos movila de pământ în vârful căreia se află Crucea este neamenajată, cu pământul scurs, putându-se observa un fel de jgheab format. Nici plăcile de marmură nu sunt în cele mai bune condiții, pe unele nemaifiind vizibil scrisul, iar praful se află depus pe suprafața lor.
