Obiectivele tratamentului prin gimnastică medicală în cazul artrozei șoldului sunt:
- Corectarea tulburărilor de statică ale membrelor inferioare și ale coloanei vertebrale.
- Îmbunătățirea circulației sângelui în regiunea șoldurilor și în zona lombară. Circulația venoasă este susținută de exerciții efectuate cu membrele inferioare din poziția culcat, precum și de exerciții de abdomen.
- Mobilizarea articulației șoldului, după combaterea contracturilor musculare, se realizează prin exerciții executate într-un ritm lent și cu amplitudine maximă. Nu se poate atinge o amplitudine mare de mișcare dacă nu se limitează contractura musculară, care este frecvent întâlnită la mușchii adductori. Limitarea contracturii se poate obține prin proceduri de fizioterapie, mobilizare efectuată în apă caldă, stretching pasiv etc.
- Pacientul trebuie să urmărească menținerea unei greutăți cât mai aproape de cea normală. Îndeplinirea acestui obiectiv depinde de voința pacientului și de executarea cu constanță de exerciții pentru trunchi, în special pentru abdomen, efectuate în ritm susținut, asociate cu regim dietetic.
Exerciții:
- Culcat lateral pe partea cu șoldul neafectat (dacă sunt ambele șolduri afectate, exercițiul se va efectua mai întâi din culcat lateral pe partea cu șoldul cel mai afectat, iar apoi din culcat lateral pe cealaltă parte), cu o mână sprijinită sub cap și cu cealaltă mână sprijinită pe sol în față. Se execută din șold flexia și extensia membrului inferior (piciorului) de deasupra, prin balansul lui înainte și înapoi. Exercițiul poate fi ușurat ducându-se piciorul înainte și înapoi sprijinit pe sol.
- Culcat lateral cu șoldul afectat deasupra, mâna de jos sub cap, cealaltă pe sol în față, se execută abducția șoldului prin ridicarea pe verticală cât mai amplă a membrului inferior. Exercițiul poate fi ușurat prin ridicarea membrului inferior pe verticală cu genunchiul îndoit.
- Sprijin pe genunchiul membrului inferior al cărui șold este afectat, celălalt membru inferior îndoit la 90 de grade și sprijinit cu talpa pe sol, mâinile pe șolduri, se execută întinderea genunchiului de sprijin cu deplasarea trunchiului înainte, mâinile pe șolduri sau pe sol.
- Sprijin pe genunchiul membrului inferior neafectat (sau mai puțin afectat), se execută coborârea șezutului pe călcâie, iar mâinile se duc la piciorului din față.
- Sprijin pe genunchi și pe mâini, membrul inferior cu șoldul afectat se îndoaie ducând genunchiul la piept și apoi se întinde energic în spate. Genunchiul de sprijin se așază pe o pernuță care să atenueze duritatea solului și să îl ridice puțin, dând posibilitatea pendulării libere a celuilalt membru inferior.
- Întins pe spate cu mâinile la ceafă, se execută abducția membrului inferior afectat (se duce piciorul în lateral) din aproape în aproape, păstrând genunchiul întins, alunecând cu călcâiul pe sol.
- Întins pe spate, cu genunchii îndoiți la piept și cu mâinile la ceafă, se simulează pedalarea la bicicletă.
