Când un animal dezvoltă boala împotriva căreia a fost vaccinat cel mai des este vorba despre un eșec al vaccinării. În orice caz, în marea majoritate a cazurilor nu este vaccinul propriu-zis de vină, ci un răspuns imun inadecvat care survine vaccinării. Mai jos sunt enumerate câteva dintre principalele motive ale dezvoltării bolii la animalele vaccinate.
Anticorpii materni
Cățeii și pisicii nou-născuți sunt protejați împotriva îmbolnăvirii prin transferul de anticorpi de la mamele lor. Acești anticorpi sunt transferați de la mamă prin placentă și prin colostru, primul lapte pe care îl primește nou-născutul. Anticorpii sunt mici proteine care luptă împotriva îmbolnăvirii, produse de anumite tipuri de celule denumite celule B. Proteinele sunt produse ca răspuns la fragmente intruse cum ar fi bacteriile sau virusurile. Anticorpii se leagă prin anumite proteine, (antigenii) de bacterii și virusuri, păstrându-le inactive.
Vârsta la care cățeii și pisicuții pot începe imunizarea efectivă este în corelație cu cantitatea de anticorpi pe care tinerele animale o primesc de la mamă. Nivelurile înalte de anticorpi maternali, prezente în sângele animalelor foarte tinere vor bloca eficacitatea vaccinului. Imunitatea (protecția împotriva bolilor) poate fi produsă prin vaccinare abia când anticorpii maternali ating un nivel suficient de scăzut.
Anticorpii de la mamă circulă în general în sânge un anumit număr de săptămâni după fătare. Apoi există o perioadă de câteva zile până la câteva săptămâni în care acești anticorpi au un titru scăzut pentru a proteja împotriva îmbolnăvirii, dar prea ridicat pentru a permite vaccinului să dea rezultate. Această perioadă este denumită „fereastră de sensibilitate”. Aceasta este perioada în care, în ciuda faptului că a fost vaccinat, animalul tânăr poate să contacteze boala. „Fereastra de sensibilitate” poate varia în limite foarte largi – durata și distribuția diferă la fiecare fătare, dar și între puii aceluiași cuib.
Unele dintre noile vaccinuri pot stimula imunitatea activă a animalelor tinere chiar dacă sunt prezenți anticorpii maternali. Sunt așa-numitele vaccinuri cu titru înalt, dar pasaje reduse. Aceste vaccinuri vii, modificate, conțin un număr mai mare de particule virale (titru înalt), dar care sunt mult mai atenuate (pasaje reduse) comparativ cu vaccinul obișnuit. Ele pot determina, în general, un răspuns imun bun, la animalele tinere, cu un nivel al anticorpilor maternali crescut, comparativ cu un vaccin obișnuit/convențional. Într-un mod mai plastic, se poate spune că acest vaccin găsește o breșă printre anticorpii maternali.
Timpul insuficient între vaccinare și expunere
Un vaccin nu oferă protecție imediată. Organismul animalului are nevoie de câteva zile, o săptămână sau mai mult pentru a răspunde la vaccin. Pentru unele vaccinuri, ca de exemplu pentru coronavirus, răspunsul imun atinge un nivel adecvat abia la 2-3 săptămâni după cea dea doua inoculare. Un animal tânăr este susceptibil la îmbolnăvire dacă este expus înainte ca vaccinarea să aibă timp să stimuleze imunitatea organismului. Un cățel vaccinat împotriva parvovirozei și expus virusului câteva zile mai târziu va dezvolta probabil boala. În același mod, un vaccin nu va oferi protecție unui animal tânăr care a luat deja contact cu agentul etiologic care determină dezvoltarea unor boli.
Am văzut cum un interval prea scurt între vaccinare și expunere la un anumit microorganism poate avea ca rezultat dezvoltarea acelei boli. În unele situații, același lucru se întâmplă și dacă intervalul între vaccinare și expunere este prea lung. Unele vaccinuri pot proteja animalul toată viața, iar altele dezvoltă o protecție doar pentru o perioadă (durata scurtă de imunitate) și vor necesita repetări, numite vaccinări de întreținere. Cea de-a doua categorie include aproape toate vaccinurile pentru câini și pisici dar și unele vaccinuri umane, cum ar fi cel antitetanic. Durata protecției unui vaccin variază în funcție de boală, tipul vaccinului, vârsta la care a avut loc vaccinarea și sistemul imunitar al fiecărui animal.
Titrul de anticorpi: Încercăm să determinăm dacă o persoană sau un animal este protejat de o boală măsurând cantitatea de anticorpi din sânge. Rezultatul este adesea exprimat ca un titru.
Unii medici veterinari sugerează că ar trebui să determinăm titrul de anticorpi înaintea revaccinării unui animal. Dacă un animal are suficienți anticorpi, vaccinul nu ar mai trebui făcut. În același timp, titrul care oferă protecție rămâne necunoscut în multe afecțiuni. Pentru anumite boli, titrul de anticorpi nu poate evalua cu acuratețe statusul imun al animalului deoarece alte componențe ale sistemului imun sunt mai importante pentru combaterea bolilor, decât cea privind o anumită afecțiune. O altă problemă în privința titrului este că testul va arăta doar statusul animalului la acel moment. Nu poate sa ne spună care va fi statusul animalului peste 6 luni. Așadar, cât de des ar trebui apelat la această testare? În ultimul rând, există întotdeauna posibilitatea unei erori de laborator. Rezultatul unui test poate sugera în mod eronat ca un animal are titrul protector când în realitate nu îl are.
Diferite tulpini ale bacteriilor și virusurilor
Vaccinurile conțin doar o anumită tulpină de bacterii sau virusuri care provoacă îmbolnăvirea. Un vaccin produs pentru o anumită tulpină nu va putea proteja eficient împotriva alteia.
Deteriorarea vaccinului
Dacă nu este manipulat adecvat, este posibil ca un vaccin viu modificat să devină inactiv. Aceasta survine foarte rar, dar este posibil dacă vaccinul a fost expus la lumina ultravioletă, dacă a trecut prea mult timp între data la care a fost produs și data la care a fost utilizat sau dacă nu a fost păstrat la temperatura potrivită.
Administrarea inadecvată
Vaccinurile sunt create pentru a fi administrate printr-o anumită cale, fie intranazal (în fosele nazale), subcutanat (sub piele) sau intramuscular (în mușchi). Dacă administrarea este făcută diferit față de modul pentru care vaccinul a fost creat, nu poate fi eficient și poate cauza daune însemnate.
Întreaga doză de vaccin trebuie administrată o dată. Vaccinurile nu sunt create pentru administrarea în doze diferite la animale de talii diferite – în unele cazuri este necesară ajustarea dozei vaccinurilor intranazale la pisicile tinere.
Nerespectarea schemei de vaccinare
Interferența vaccinului: poate surveni dacă trece o perioadă prea scurtă între inoculări. În cazul vaccinurilor de mai multe tipuri se recomandă administrarea simultană, nu în zile diferite.
Intervalul prelungit între vaccinări: pentru a obține cel mai bun răspuns imun, prima dată animalul este vaccinat împotriva unei boli, cu rapel de obicei după 2-4 săptămâni. Primul vaccin pregătește mai mult sau mai puțin sistemul imunitar, iar vaccinările ulterioare cresc răspunsul imun. Dacă de la prima inoculare trece o perioadă mai lungă de câteva săptămâni, sistemul imunitar este mai puțin pregătit pentru un răspuns adecvat la vaccinările ulterioare. Prin urmare, dacă trec mai mult de 2-3 luni între inoculări sau dacă statusul imunitar nu se cunoaște, animalul supus vaccinării ar trebui să primească două vaccinuri la interval de 2-3 săptămâni (aceasta nu se aplică la vaccinul antirabic).
Variații în funcție de rasă
Se pare că anumite rase de câini și pisici sunt mai susceptibile la anumite boli. Dobermanii și Rotweillerii, de exemplu, au tendința de a fi mai predispuși la parvoviroză și pot necesita o schemă de vaccinare diferită față de a altor câini pentru a fi protejați.
Imunosupresia/ Imunodeficiența
Pentru a obține protecție, sistemul imunitar al animalului trebuie stimulat adecvat prin vaccinare. Dacă sistemul imunitar nu funcționează la parametrii normali sau este suprimat, cum ar fi cazul animalului cu o anumită afecțiune virală sau care a primit tratament pentru cancer sau doze mari de steroizi, vaccinul nu va putea iniția un răspuns imun adecvat și deci nu va avea ca rezultat protecția împotriva îmbolnăvirii.
Suprapunerea peste alte afecțiuni
S-a demonstrat că febra inhibă răspunsul imun la vaccinarea contra jigodiei la căței. Anumite afecțiuni virale pot scădea de asemenea răspunsul imunitar la vaccinare.
Deficiențe nutriționale
Animalele subnutrite, ca și cele cu diferite boli, pot răspunde inadecvat la vaccin. Nutriția deficitară, carențele de vitamine A, E si de seleniu cât și dieta săracă în proteine și calorii pot avea ca rezultat scăderea imunității.
Concluzii
Examinând toate informațiile despre anticorpii maternali, ″fereastra de sensibilitate″ etc., începem să înțelegem de ce există atâtea protocoale de vaccinare și de ce animalele vaccinate pot dezvolta un răspuns imunitar inadecvat.
Material realizat cu sprijinul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” Timișoara, autor, DÉGI János
