În ultimile zile ale lui august, filarmonica „Banatul” ne oferă o minunată surpriză. A împărţit ansamblul în patru părţi, fiecare susţinând un concert special ce se va desfăşura pe diferite scene timişorene. În 28 Ansamblul de Lemne va evolua la Biserica Romano-Catolică din Cartierul Elisabetin. În 29 Ansamblul de Alamă va concerta în sala Capitol. Corul „Ion Românu”va cânta la Biserica Millennium în 30 august, iar Ansamblul de Coarde va concerta în 31, la Domul Romano-Catolic.
Miercuri seara sub conducerea maestrului Andreas Ottensamer vom asculta Serenada op.7 şi Sonatina nr.1 TrV 288 de Richard Strauss. Diferenţa mare a numerelor de opus se datorează faptului că prima piesă a compus-o la 17 ani, iar Sonatina la aproape 80. Deşi era foarte tânăr, Serenada nu este o simplă imitaţie a lui Mozart sau Mendelssohn, ci aceste influenţe au fost filtrate şi trecute prin alambicul interior al marelui compozitor ce se năştea. Premiera a fost la Dresda în noiembrie 1882.
Sonatina a fost compusă sub imperiul unei dezamăgiri, căci erau anii de debut al Celui De-al Doilea Război Mondial. Ea se intitulează sugestiv — Din atelierul unui invalid. Deşi şi ea se află uşor sub influenţa lui Mozart, este totuşi Strauss pur de la început la sfârşit. Ultima lucrare este chiar Mozart, Divertismentul în mi bemol major, KV 252. Manuscrisul a fost descoperit în biblioteca „Jagiellońska” din Krakovia, nefiind datat. S-a presupus că a fost compus între ianuarie-august 1776. Are patru părţi. De menţionat ultima parte, un Presto strălucitor, cu denumirea „Die Katze lasst das Mausen nicht” în traducere mot-á mot, pisica nu lasă şoarecele, mai corect ar fi, despre cineva care nu se poate dezbăra de un obicei prost.
