Micuții români învață încă de la grădiniță primele noțiuni de limbă engleză. Nimic rău în asta, pentru că în acești ani limba lui Shakespeare a devenit un instrument valoros pentru comunicare, dar și pentru un mai larg orizont de cunoaștere. Este, în definitiv, limba oficială a Uniunii Europene, dar și o mare parte din lume o vorbește. Așa cum se spune, te poți descurca aproape oriunde cu engleza. E o vârstă fragedă, cea de grădiniță, e drept, dar așa se sedimentează primele cunoștințe în mintea copilului, constituind un fundament solid, ulterior.
Dar haideți să vedem ce studiază copiii la grădiniță în limba engleză. Ei sunt prima dată învățați să pronunțe cuvinte precum „Wich” (Vrăjitoare), „Halloween” (Sărbătoarea păgână americană, împrumutată cu multă frenezie de români), „Ghost” (Fantomă), „Mummy” (Mumie). „Materialul didactic”, pentru că nu-l putem pomeni altfel decât între ghilimele, conține foi cu desene și cu cuvinte legate exclusiv de aceste noțiuni. Primul lucru manual în care își încearcă îndemânarea copilașii este dovleacul scobit de Halloween și sunt învățați cum să pronunțe mai bine „Trick or treat”, un fel de „Ne dați ori nu ne dați” sau, în traducere liberă și aproximativă, „Ne dați sau vă păcălim, vă facem o farsă”.
Este stupefiant să constați că primele noțiuni legate de limba engleză pe care ar trebui să le prindă copilașii sunt legate de „sărbători” păgâne, fantome, stafii, mumii, vrăjitoare și alte asemenea elemente care fac parte dintr-o panoplie periculoasă pentru conștiința proaspătă a copilului. Este limba engleză atât de săracă sau nu mai există lucruri frumoase, pozitive, despre care să învețe copiii, decât fantome și vrăjitoare? Greu de crezut. Cine realizează aceste materiale, până la urmă? Cine decide pentru formarea conștiinței copiilor noștri? Să nu uităm nici desenele animate din ultimii ani, care abundă de monștri, duhuri, fantome, vampiri, magie, arme, violență. Tot acest univers malefic ne poate îmbolnăvi copiii, le poate schimonosi conștiințele, îndreptându-i, ulterior, spre violență sau spre alte atitudini care ne oripilează în societate.
Acesta nu e un discurs de secol 19. Consider că e un semnal decent de alarmă pentru ce se întâmplă cu micuții care pășesc în viață și cărora li se modelează acum comportamentul de mai târziu. Lumea copilăriei este și trebuie să fie roz, pozitivă, plină de fapte și atitudini bune, nu de monștri și violență. Mai târziu va fi… prea târziu (iertată fie-mi repetiția) ca să mai facem ceva. Too late, cum zice englezul sau, mai degrabă, americanul…
