În grădina de lângă casă, cultivată cu specii legumicole, apar o serie de dăunători, cu care se confruntă micii grădinari. Unul dintre aceşti dăunători este Limaxul (melcul fără cochilie).
Acest dăunător atacă plante din flora spontană şi de cultură. Pagube mai mari le produce însă în grădinile de legume, la unele specii cum ar fi: varza, salata, spanacul, ridichiile de lună, morcovii etc., la care atacă frunzele şi rădăcinile.
Frunzele atacate prezintă perforaţii de diferite forme şi mărimi, iar la radăcini sunt „săpate” cavităţi adânci. Părţile atacate sunt acoperite de regulă cu un mucus alb-lucitor, ceea ce indică prezenţa melcilor. La atacuri puternice, frunzele se usucă, iar rădăcinile putrezesc.
Atacul are loc, de regulă, în timpul nopţii, când melcii sunt mai activi. În timpul zilei ei se retrag pe sub pietre, frunze şi buşteni. La o invazie puternică, melcii pot produce daune, atât legumelor cultivate în grădina casei, cât şi celor cultivate în solarii sau în locurile de păstrare (depozitare) a legumelor (pivniţe, silozuri).
Limaxul este foarte sensibil la fluctuaţiile factorilor meteorologici şi îndeosebi, la temperatură şi umiditate. În anii cu veri răcoroase şi ploioase, prielnice dezvoltării, acest dăunător se înmulţeşte în masă şi produce daune mari la culturile legumicole care se găsesc în grădina familială. În verile călduroase şi secetoase îl regăsim într-un număr redus (la o umiditate a solului de sub 15%, melcii pier în masă). În condiţiile climatice din ţara noastră, melcii fără cochilie pot avea 2-3 generaţii pe an, iar iernarea are loc sub formă de ouă, mai rar ca adult.
În grădina de legume, reducerea atacului de limacşi (melci fără cochilie) se poate realiza prin măsuri agrofitotehnice, metode fizice şi metode chimice.
Dintre măsurile agrofitotehnice amintim următoarele:
- efectuarea de arături adânci, din toamnă, pentru scoaterea la suprafaţă a ouălor;
- respectarea tehnologiilor de cultură a speciilor legumicole (un număr prea mare de plante pe unitatea de suprafaţă creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea melcilor);
- înfiinţarea de benzi cu plante capcană de gălbenele (Calendula officinalis) pe lângă plantele legumicole şi adunarea melcilor de pe aceste plante, seara târziu.
Ca metode fizice de reducere a atacului de limacşi din culturile legumicole amintim:
- adunarea melcilor, seara şi dimineaţa;
- folosirea în jurul plantelor vulnerabile la atacul de limacşi, a „barierelor” formate din: coji de ouă zdrobite, cenuşă de lemn, rumeguş, nisip şi ace de conifere, materiale cu efect abraziv, care irită limacşii la deplasare şi care descurajează înaintarea acestora, cu menţiunea că aceste materiale sunt eficiente doar atâta timp cât sunt uscate;
- instalarea de capcane cu felii de cartofi, mere, frunze de salată care atrag melcii, după care vor fi adunaţi manual;
- prăfuirea cu var nestins în jurul plantelor legumicole este o metodă de reducere a atacului de limacşi;
- amplasarea în sol de pahare sau borcane ¼ cu lapte, marginea acestora fiind cu un centimetru deasupra solului (mirosul de lapte atrage melcii fără cochilie).
Reducerea atacului de limacşi se poate realiza şi cu ajutorul prădătorilor naturali – specii care se hrănesc cu melci. Spre exemplu, ariciul, care este un prădător nocturn; raţele domestice, mari devoratoare de limacşi şi găinile, care se pot hrăni, atât cu adulţi, cât şi cu ouăle pe care le găsesc în sol.
În grădina casei cultivată cu specii de legume, una dintre cele mai bune măsuri de prevenţie este evitarea excesului de umiditate, ţinând cont că limacşii se dezvoltă în medii de cultură foarte umede.
O altă metodă de a ţine departe melcii fără cochilie de speciile legumicole este de a planta în grădină, specii cu efect „repelent” (de îndepărtare) cum ar fi: rozmarinul, salvia, lavanda etc.
Reducerea atacului de limacşi în grădina de legume presupune şi folosirea unor produse de uz fitosanitar, grupate sub denumirea de moluscocide, cu substanţa activă pe bază de metaldehidă.
Aceste produse se pot utiliza pe toată perioada de vegetaţie a plantelor legumicole, prin împrăştierea uniformă, la suprafaţa solului, în benzi corespunzătoare rândurilor de plante, sau sub formă de mici cantităţi de granule, din loc în loc, cu respectarea dozei. Produsele nu se încorporează în sol. Pentru a obține rezultatul dorit se recomandă ca la aplicarea acestor produse, solul să fie tot timpul bine umectat.
Material realizat cu sprijinul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara
autor: Marius Viorel BALINT
