Nu-i așa că și dv. primiți aproape zilnic, pe mail sau pe rețelele de socializare, tot soiul de mesaje sau videoclipuri despre minunile tehnologice ale Chinei? Cum ar fi autostrăzi ce par din filmele științifico-fantastice, trenuri de mare viteză ce ajung în stația următoare cât ai spune Mao sau zgârie-nori din același peisaj extraordinar. Sunt filmulețe desigur impresionante, dar, mai ales, îmbibate într-o otrăvioară subtilă. Cum ar fi aproape obligatoriile concluzii cum că „prea multă democrație strică” sau, de ce nu, „parcă nu ne-ar strica și nouă o mână forte”. Las la o parte faptul că niciodată nu există prea multă democrație, ci doar regimuri în care corupția este deasupra legii, dar asta e o altă problemă. Fiindcă, în toate aceste mirabile filmulețe despre mirajul chinezesc, ați înțeles că otrăvioara cu pricina este un insidios mesaj propagandistic. De care cei care le trimit nu sunt conștienți; dar asta nici nu are mare importanță. Fiindcă gestul de a împrăștia asemenea conținuturi îi transformă, ca prin minune, pe toți cei care le „share-uiesc” cu inocența guguștiucilor în ceea ce sociologii numesc „idioți utili”.
În științele politice și în jurnalism, expresia „idioți utili” se referă la persoanele sau la instituțiile care, prin faptele și mesajele lor, susțin, promovează o cauză fără să cunoască dedesubturile ei. Așa s-a întâmplat, în anii `60 și `70 cu marile marșuri pentru pace din SUA și Europa occidentală fiindcă luptătorii pentru pace – departe de a fi fost plătiți de sovietici – protestau și împotriva cursei înarmărilor din țările lor. Ceea ce exprima exact interesul Uniunii Sovietice.
Dar să revin la China și să vă spun că ceea ce mi se pare paradoxal este că aproape toți cei care fac propagandă inconștientă regimului din China sunt și adepți ai teoriilor conspirației. Între care, la loc de cinste, este și aversiunea față de supravegherea totală a populației în regimurile democratice. Or, în China, supravegherea totală a populației funcționează de mai bine de doi ani și are un nume: „sistemul de credit social”. După ce a început în 2014, acum, în 2023, peste 1,4 miliarde de chinezi sunt monitorizați permanent astfel încât fiecare chinez primește un punctaj pentru orice faptă bună, dar este „amendat” cu puncte atunci când nu se conformează comportamentului obligatoriu. De pildă, dacă nu își plătește la timp taxele, dacă nu sortează corect gunoiul, dacă nu își plimbă destul câinele, dacă trece pe roșu, dacă răspândește știri considerate de regim false, dacă bea prea mult alcool etc. etc.
Cum e posibil așa ceva? Totul este conectat la sistemul de recunoaștere facială, există un acces permanent la datele personale, iar rețele avansate de inteligență artificială sintetizează și decid automat ce măsuri punitive trebuie luate. Iar atunci când creditul social este prea mic, celor în cauză li se pune eticheta – publică! – de „cetățean recalcitrant”. Care este sinonimă cu moartea socială: cetățeanul chinez nu mai are acces la o serie de lucruri banale. De pildă, la început, nu mai are dreptul la bilet de avion sau de tren, internetul pe telefon sau pe laptop îi este limitat. Deja sunteți oripilați, nu-i așa? Ei bine activiștii pentru Drepturile Omului au avertizat că persoanele cu risc ridicat de nesupunere socială sunt internați în lagăre, cum ar fi cele din provincia Xinjiang. Unde, conform unor articole ale unor jurnaliști chinezi de investigație, ar fi internați, în regim carceral și de reeducare, mii de musulmani practicanți din rândul populațiilor uigură și kazahă.
