Cartea lui Rachel McCleary și Robert Barro, „Avuția religiilor. Economia politică a credinței și apartenenței religioase”, apărută nu demult și în limba română (Humanitas, 2022), prezintă rezultatele studiilor recente cu privire la modul în care credințele religioase, în special credința în viața de apoi, influențează activitatea economică – și invers. Cercetările autorilor și aparatul conceptual utilizat de ei se bazează pe concepția lui Adam Smith cu privire la libera concurență („Avuția națiunilor”), precum și pe analiza lui Max Weber cu privire la legătura dintre etica rațională a protestantismului și comportamentul rațional al întreprinzătorului capitalist („Etica protestantă și spiritul capitalismului”). Autorii își propun să verifice afirmația lui Weber că, cel puțin în anumite circumstanțe, credințele religioase influențează anumite trăsături, cum sunt etica muncii și cumpătarea și, prin acestea, creșterea economică. Studiile empirice proprii și cele ale autorilor citați în carte confirmă această teză.
Argumentele autorilor se bazează pe datele unor sondaje internaționale („World Value Survey”, „International Social Survey Programme”), care reflectă principalele credințe și atitudini religioase existente în lume. Ei își contextualizează studiile de caz prin încadrare în narațiuni istorice relevante. Unele capitole se concentrează pe aceste relatări istorice în mai mare măsură decât altele, ceea ce face ca modalitățile de tratare a tematicii să fie diferite.
Capitolele cărții (20-30 pg.) au o structură similară și se încheie cu o recapitulare concisă (1-2 pg.). Capitolul 1 continuă scurta prefață cu o istorie a cercetărilor academice referitoare la legătura dintre economie și religie și se leagă de capitolul 8, care sintetizează concluziile generale ale autorilor. Capitolele 2 și 3, precum și 6 și 7 sunt complementare, în sensul că unul este teoretic, iar al celălalt este studiu de caz. Capitolul 2 descrie factorii determinanți ai religiozității prin prisma paradigmei cererii și ofertei de bunuri și servicii religioase, care se manifestă pe piața religioasă, unde instituțiile religioase concurează pentru a oferi bunuri și servicii specifice solicitate de consumatori. Capitolul 3 aplică această teorie la evaluarea impactului economic al unor figuri istorice, cum ar fi Martin Luther, precum și la analiza modului în care credința în viața de apoi afectează productivitatea. Capitolul 6 prezintă un cadru teoretic nou, și anume modelul cluburilor religioase al lui Laurence Iannaccone, care este aplicat la cercetarea evoluției istorice a budismului tibetan. Deși capitolul 6 conține un studiu de caz, capitolul 7 aduce alte exemple concrete, care arată că modalitatea în care sunt aleși cei care urmează să fie beatificați de Biserica Catolică în America de Sud, unde aceasta concurează puternic cu bisericile protestante, reflectă actuala competiție globală dintre instituțiile religioase. Capitolele 4 și 5 constituie o combinație reușită a teoriei cu studiul de caz, însă accentul este oarecum schimbat față de capitolele anterioare. Capitolul 5 despre religiile de stat ar fi fost mai potrivit în completarea capitolului 4, deoarece acesta din urmă, consacrat analizei relației dintre islam și creșterea economică, constituie o ilustrare a afirmațiilor generale din capitolul 5 referitoare la monopolurile religioase neoficiale sau instituite de stat.
După părerea noastră, unele afirmații ale autorilor sunt discutabile. Principala rezervă se referă la alegațiile referitoare la schimbările strategice și pretențiile de imuabilitate ale religiilor. În capitolele 2 și 6, autorii tratează religia ca fenomen social, susceptibil să evolueze în funcție de condițiile istorice. Bazându-se pe modelul cluburilor religioase al lui Iannaccone, ei arată că instituțiile religioase sunt într-o schimbare permanentă. Cu toate acestea, în capitolele 3 și 8, autorii pornesc de la o premisă opusă, și anume că „religia este o lume sui generis”, în special în „marile religii ale lumii – hinduismul, budismul, islamul și creștinismul” (p. 77), care conțin credințe imuabile despre mântuire, damnare și viață de apoi. Ei trag apoi concluzia că toate religiile sau cel puțin cele considerate majore au componente transcendentale care nu se modifică în timp. Există, deci, o contradicție între schimbarea mundană și imuabilitatea transcendentală a religiilor. Autorii susțin, pe de o parte, că religiile se modifică în permanență, iar pe de altă parte, că își mențin unele caracteristici esențiale, atemporale și neverificabile. Se pune, de aceea, întrebarea dacă nu cumva acceptarea ideii că există caracteristici atemporale ale religiilor constituie un compromis pe care autorii îl fac în urma presiunilor sociale și economice la care este supus cercetătorul științific al fenomenului religios? Căci, pretențiile de adevăr atemporal, exprimate în cadrul instituțiilor academice, religioase sau al altor tipuri de instituții, par să provină întotdeauna de la persoane bine inserate în prezentul politic. În acest context, se pune și întrebarea ce anume face ca o religie să fie mare? Se pare că s-ar putea răspunde că o religie este mare, dacă are foarte mulți credincioși, care participă activ la viața religioasă și respectă tradiția, însă exemplele date de autori arată că nu în toate cazurile lucrurile stau așa. Având în vedere aceste observații, nu suntem pe deplin convinși de toate argumentele autorilor. Mai precis, nu suntem siguri că este adevărată afirmația lor că credința în ceva etern este o trăsătură universală a tuturor religiilor, iar aceasta cu atât mai puțin când este vorba despre credința în reprezentări ale vieții de apoi, cum ar fi nirvana, raiul etc.
În pofida acestor rezerve, lectura cărții „Avuția religiilor” este extrem de instructivă. Un capitol foarte interesant este capitolul 7, care descrie modul în care se face canonizarea sfinților în Biserica Catolică. Relevarea faptului că în ultimul timp sunt sanctificate din ce în ce mai multe femei educate și persoane din alte țări decât Italia este captivantă. După părerea noastră, argumentele autorilor sunt convingătoare. Creșterea numărului sfinților catolici în ultimele decenii se explică pur și simplu prin competiția interreligioasă actuală între Biserica Catolică și grupurile protestante, în special în America Latină și Africa.
O altă trăsătură agreabilă a lecturii provine din relatările cu caracter anecdotic. Modul în care autorii își intercalează experiențele la începutul sau sfârșitul capitolelor este inteligent: aceste confesiuni introduc cititorul în conținutul capitolelor „bazate pe articole pe care le-am publicat în decursul a 16 ani de colaborare.” (p. 17).
În concluzie, cartea este folositoare pentru mai multe scopuri. Ca manual, poate fi folosită la cursurile de studii comparative ale religiei. De asemenea, este utilă pentru cercetătorii care au nevoie de modele religioase pentru a construi studii de caz relevante cu privire la creșterea economică.
